Ritmul sinusal este ritmul considerat normal al inimii. Este ritmul in care depolarizarea care va duce la contractia miocardului (a inimii) porneste de la nodul sinusal. De fapt, este impropriu sa zicem ca ritmul normal al inimii este cel sinusal intrucat putem vorbi și de bradicardie sinusala (sub 60 de batai pe minut), tahicardie sinusala (peste 100 de batai pe minut) sau chiar aritmie sinusala respiratorie. De fapt, termenul de sinusal indica medicului (sau celui care interpreteaza electrocardiograma) cateva aspecte:
1) Exista unde p inaintea complexelor QRS in cel putin 2 derivatii
2) Frecventa este intre 60 si 100 de batai pe minut
3) Undele p trebuie sa aiba aspect similar, monomorf si sa apara pe EKG inaintea complexelor QRS la distante egale.
4) Intervalul PR (adica de la inceputul undei p pana la inceputul deflexiunii negative Q – acolo unde este prezenta, sau pana la inceputul undei R) sa nu depaseasca 0,20 secunde (0,22 secunde, in functie de autori și de vârstă)
5) celelalte intervale si segmente trebuie sa aiba deflexiuni normale, lungimi normale si morfologie normala (complexul QRS, segmentul ST, intervalul QT)
De asemenea, este important ca unda p (cea care semnifica depolarizarea/contractia atriala) sa indeplineasca cateva cuvinte:
1) trebuie sa aiba deflexiune pozitiva in derivatiile I, II și aVF
2) trebuie sa aiba o deflexiune negativa intotdeauna in derivatia aVR
3) trebuie sa aiba o deflexiune pozitiva in toate derivatiile precordiale cu mentiunea ca in V1, deflexiunea poate fi si negativa.
Daca pe electrocardiograma nu sunt indeplinite aceste conditii, atunci nu putem vorbi de ritm sinusal si prin urmare, e vorba de o posibila patologie cardiaca care ar trebui investigata.
