Stop cardio-respirator

Stopul cardio-respirator are multe denumiri populare (dar nu numai), deci e posibil sa fi auzit si de stop cardiac, de sincopa cardiaca, termeni care nu se refera decat la oprirea sistemului de pompare a sangelui, in speta a activitatii inimii. Este o urgenta care poate duce rapid la deces, mai ales ca in unele cazuri de stop cardio-respirator, respiratia se opreste la scurt timp. De retinut ca nu intotdeauna activitatea electrica a inimii se



opreste (dovada cea mai buna in acest sens fiind fibrilatiile ventriculare, caz in care fluxul de sange oxigenat nu mai este trimis prin organism prin intermediul ventriculului stang.

In mod normal, cele doua vene cave duc sange neoxigenat in atriul drept, care trimite mai departe sangele prin intermediul ventriculului drept spre plamani, acolo unde au loc schimburile gazoase. Sangele ajunge apoi in atriul stang prin venele pulmonare dupa care este impins in timpul sistolei atriale in ventriculul stang, care mai apoi, in timpul sistolei ventriculare, pompeaza sange in artera aorta si in toate ramurile sale, ducand sange oxigenat la creier si in tot corpul. In absenta sangelui oxigenat, tesuturile nervoase sunt cele mai sensibile la hipoxie. De aceea, se spune ca dupa 4-6 minute de la incetarea batailor inimii, creierul sufera pagube ireversibile.

Stopul cardio-respirator de drept este definit ca o incetare a functiei de pompa a muschiului cardiac in absenta unei boli in faza terminala. Totusi, aceasta conditie are o multime de cauza, dintre care cele mai frecvente sunt:

a) scaderea oxigenului in aerul inspirat dar si scaderea presiunii partiale a oxigenului, conditie numita anoxie, care este o forma extrema a hipoxiei. Anoxia poate aparea si pe fondul unor tulburari respiratorii grave;

b) Hipercapnia (conditie definita ca fiind cresterea presiunii partiale a dioxidului de carbon din sange). Aceasta conditie poate fi provocata de inspirarea unui aer cu un volum mare de dioxid de carbon, dar si de tulburari pulmonare cronice, in care eliberarea dioxidului de carbon din sange este deficitara.

c) Asfixia reprezinta de obicei o sumatie a anoxiei/hipoxiei cu hipercapnia si apare pe fondul unui blocaj al cailor respiratorii. Asfixia se poate produce ca urmare a unui soc mecanic, ca urmare a compresarii violente a cailor respiratorii, dar si ca urmare a patrunderii a unor corpi straini pe caile respiratorii superioare, patrunderii sangelui sau chiar continutul gastric refulat. Se mai pot asfixia cei care se ineaca, cei cu edem glotic (al glotei, eventual al epiglotei), dar si cei care inta in soc anafilactic;

d) socul hipovolemic, in care victimele pierd o mare cantitate de sange, cel mai adesea pe fondul unor traumatisme majore, in care sunt vatamate/sectionate si organele viscerale. Socul hipovolemic determina scaderea pana la disparitia tensiunii arteriale.

e) reflexele inhibitorii de tip vagal, coordonate de perechea 10 de nervi cranieni (denumiti generic nervul vag. Atunci cand zonele reflexogene sunt excitate, muschiul cardiac poate fi oprit prin intermediul nervilor cardio-inhibitori;

f) emboliile, tromboemboliile, emboliile grasoase, dar si cele gazoase (in speta patrunderea in circulatia pulmonara a unor bucati de fibrina, de sange inchegat, dar si de particule de grasime sau de gaze) pot stimula producerea unui stop cardio-respirator;

g) tulburari metabolice precum hiperpotasemia (cresterea semnificativa a cantitatii de potasiu in sange) si dezvoltarea unei acidoze (scaderea ph-ului sub valoarea de 7,40);

h) scaderea temperaturii corporale la o valoare de sub 30 de grade Celsius;

i) reactiile alergice la medicamente (cazuri foarte rare), respectiv intoxicatiile medicamentoase (mai ales din gama sedativelor si a somniferelor), pot opri in anumite conditii muschiul cardiac;

j) raspunsul negativ la anestezie, respectiv intoxicatia anestezica. Se produce pe fondul unor erori de dozaj si/sau de selectare a substantelor anestezice.

Totusi, cauza cea mai des intalnita cauza a stopului cardio-respirator este infactul miocardic, in care circulatia in randul arterelor coronariene este obstructionata (cel mai adesea prin dezvoltarea si solidificarea unor placi de aterom la nivelul arterelor, care impiedica vascularizarea nutritiva a inimii).

Cum se diagnosticheaza un stop cardiac?

Modul cel mai usor prin care poate fi diagnosticat stopul cardiac este absenta pulsului. Personal, recomand evitarea stabilirii unui diagnostic pe baza palparii arterei radiale, intrucat fiind o artera de dimensiuni mici, in cazurile



de hipotensiune severa, e foarte putin probabil sa se simta orice urma de puls. In schimb, se va palpa artera carotida, respectiv artera femurala daca este mai la indemana. De asemenea, lipsa zgomotelor cardiace (provocate de inchiderea valvelor inimii, in timpul sistolelor si diastolelor) este un indiciu clar al stopului cardiac.

Dupa ce s-a stabilit diagnosticul se vor incepe manevrele de resuscitare, eventual de prim ajutor. In principiu, sunt 2 obiective mari in resuscitarea cardio-pulmonara. Se vizeaza transportul sangelui oxigenat pana la nivelul alveolelor capilare, acolo unde au loc schimburile de gaze, urmata de restabilirea functiei de pompa a muschiului cardiac. Se va face masaj cardiac, ori in cazul ritmurilor anormale, se vor utiliza si defribrilatoare.

Sursa articol: Manual de chirurgie generala, volum sub ingrijirea lui Radu Serban Palade.

Distribuie acest articol!

Articole recente

One Response to “Stop cardio-respirator”

  1. Sorin Bota says:

    Un articol foarte pe inteles,clar si cu exprimari deloc ambigue. In mod clar atrage atentia oricarui pasionat de domeniul medical , cat si a unor profesionisti. Il recomand.

Lasa un comentariu

© 2017 Medicina 101 – Boli, Simptome si Tratamente. Toate drepturile rezervate. Articolele de pe acest site au caracter informativ. Nu incercati sa va autodiagnosticati sau sa va tratati pe baza informatiilor citite, intrucat multe boli au simptome comune, dar tratamente diferite. Pentru orice problema medicala adresati-va doar cadrelor medicale specializate.. Statistici T5