Pielonefrita


Pielonefrita este catalogata ca fiind o boala cu caracter infectios situata la nivelul rinichiului, sau mai precis, o infectie a parenchimului si a pelvisului renal. Exista doua forme ale acestei boli:
a) acuta, caz in care vorbim de infectia unui rinichi si de simptome precum frisoane, febra, dureri de cap si dureri in zona flancului aferent rinichiului afectat;
b) cronica, caz in care vorbim de insuficienta renala cronica, aparuta si dezvoltata in timp, probabil inca din timpul copilariei.
Cele 2 forme, desi poarta numele aceleiasi boli, sunt destul de diferite, astfel ca de fiecare data cand vine vorba de pielonefrita, trebuie precizata si forma.

Cauze
Aproximativ 80% dintre cazurile de pielonefrita cunoscute au la baza bacterii aerobe gram-negative precum Escherichia coli. Aceste bacterii patrund din colon in tractul urinar (de exemplu, E. Coli ataca celulele de tip ciuperca/umbrela ale vezicii, lucru care duce la aparitia unor comunitati bacteriene protejate de biofilm). Din pacate, aceste formatii bacteriene nu raspund la tratamentul cu antibiotice si nici la raspunsul autoimun, astfel ca tratamentul trebuie sa fie adaptat fiecarui pacient in functie de raspunsul lui anumite substante. E bine de stiut ca principalele cauze ale infectiilor tractului urinar superior sunt cauzate de aceste comunitati bacteriene.
Alte organsime care pot provoca pielonefrita sunt
a) Enterococcus faecalis;
b) bacterii coliforme, printre care si Citobacter si Enterobacter;
c) Pseudomonas aeruginosa si/sau Klebsiella;

Factori de risc

Pacientii cu urmatoarele conditii prezinta un risc crescut:
1. bolnavii de diabet mellitus si pacientii imunocompromisi;
2. istoric familial in care membri apropiati dezvolta in mod frecvent infectii ale tractului urinar;
3. pacientii cu probleme de postata;
4. pacientii cu pietre la rinichi sau cu vezica neurogena;
5. pacientii cu dereglari metabolice;

Semne si simptome ale pielonefritei

Semnele si simptomele acestei boli sunt agresive, intrucat starea bolnavilor se inrautateste in doar cateva ore sau in cel mult o zi. Cele mai cunoscute semne si simptome sunt:
a) frisoane asociate cu febra de peste 38.5 grade Celsius;
b) urinari dese si inconfortabile (cu usturimi);
c) sange in urina (la bolnavii suferind de forma cronica);
d) dureri in zona rinichiului afectat. Este posibil ca ambii rinichi sa fie afectati, insa aceasta conditie e mai rara. In plus, la palpare, se prea poate ca medicul sa constate o sensibilitate sporita;
e) durere abdominala care radiaza inspre partea posterioara a corpului;
f) apetit scazut;
g) stari de voma;
h) diaree si greturi;
ATENTIE: simptomele acestei boli nu trebuie ignorate. Netratata, aceasta boala poate duce la soc septic si la decesul pacientilor. Tocmai de aceea, prezentarea de urgenta la o unitate medicala este esentiala.
Investigatii de laborator si instrumentale
Pentru punerea diagnosticului de pielonefrita, trebuie facute teste precum hemograma (examen al celulelor de sange), urocultura, sumar de urina, proteinograma, ureea, creatinina, etc.
De asemenea, sunt necesare si radiografii panoramice ale rinichilor, precum si ultrasonografii si eventual sau chiar si tomografii.
poze pielonefrita
Tratament
Abordarea tratamentului acestei boli se face diferit, in functie de factorii de risc, dar si de starea de sanatate a bolnavilor. Principial, substantele de baza sunt cefalosporine de generatia a treia (intravenos), gentamicina si fluorochinolona. Tratamentul empiric mai poate contine ampicilina si ticarcilina.
Exista cateva restrictii in ceea ce priveste administrarea medicamentelor de mai sus la gravide, in principal vis-a-vis de gentamicina si de fluorochinolona.

Spitalizarea este obligatorie in cazul copiilor, a gravidelor, a pacientilor cu stari avansate de rau, insa tratamentul ambulator este permis. Acesta dureaza de la 10 zile la 6 saptamani si se face cu trimetoprim/sulfametoxazol sau fluorochinolona. Totusi, se recomanda tinerea sub observatie a pacientilor, intrucat lipsa oricaror semne de ameliorare a bolii ar putea insemna complicatii precum pielonefrita emfizematoasa sau formarea unui abces.

Preventie


Persoanele care dezvolta des infectii la nivelul tractului urinar ar trebui sa efectueze cateva teste care sa releve cauzele pentru care acest lucru se intampla. In cazul unor anormalitati, trebuie avuta in vedere posibilitatea unei interventii chirurgicale care sa inlature anormalitatile.
In plus, conform unor studii, se pare ca consumul regulat de suc de afine si de lactate (fermentate, cu continut probiotic) face ca aderenta bacteriilor pe tesutul epitelial al tractului urinar sa fie mai scazuta, ceea ce pe termen lung ar insemna o frecventa mai redusa a infectiilor urinare.

Distribuie acest articol!

Articole recente

Lasa un comentariu

© 2014 Medicina 101 – Boli, Simptome si Tratamente. Toate drepturile rezervate. Articolele de pe acest site au caracter informativ. Nu incercati sa va autodiagnosticati sau sa va tratati pe baza informatiilor citite, intrucat multe boli au simptome comune, dar tratamente diferite. Pentru orice problema medicala adresati-va doar cadrelor medicale specializate.. Statistici T5