Ginecomastie – ce este, cauze si modalitati de tratament

Prin ginecomastie se intelege cresterea difuza a glandei mamare la barbat. In manualele de endocrinologie clinica se vorbeste despre trei faze ale dezvoltarii ginecomastiei:
a) prima faza, cea florida, in care canaliculele mamare se dezvolta, plus ca la nivelul stromei apare proliferarea fibroblastica;
b) faza intermediara;
c) faza de aparitie a fibrozei, care de regula, apare la peste un an de la primele semne de hiperplazie a glandei mamare la barbati.



In mod normal, hormonul sexual masculin, testosteronul (secretat de celulele interstitiale Leydig) suprima dezvoltarea canalelor galactofore, pe cand estrogenii (care sunt hormonii sexuali feminin) au un efect care stimuleaza atat cresterea stromei, cat si pe cea a canalelor galactofore.

Se disting doua mari tipuri de ginecomastie: de sorginte fiziologica si de sorginte patologica, care la randu-le se divid in mai multe subtipuri.

1) Ginecomastia fiziologica se imparte in:

a) ginecomastia nou-nascutului/la copil: apare pana la 4 din 10 copii, cel mai probabil pe fondul estrogenilor materni si din placenta;
b) ginecomastia pubertara: apare pe fondul cresterii succesive a hormonului luteinizant. Totusi, ea tinde sa dispara spontan in maxim 2 ani de la debutul primelor semne;
c) ginecomastia varstei a treia sau a varstnicului: apare pe fondul scaderii secretiei de testosteron in sange, dar si a aromatazei periferice, enzima sub a carei actiune o parte din testosteron se transforma in estradiol;

2) Ginecomastia patologica se imparte in urmatoarele subtipuri:
a) idiopatica;
b) familiala;
c) scaderea sintezei sau activitatii androgenice;
d) cresterea sintezei si actiunii androgenice;
e) ginecomastii independente de un mecanism endocrin.

Scaderea sintezei sau a activitatii androgenice

Scaderea sintezei androgenice poate avea loc pe fondul unor forme de hipogonadism. De precizat ca in astfel de cazuri, fie ele insuficiente testiculare primare congenitale sau castigate, fie ele insuficiente hipotalamo-hipofizare (iar aici amintim cazuri de hermafrodism, sindroamele Klinefelter si Noonan etc). Scaderea sintezei androgenice mai poate fi cauzata si de deficite enzimatice (precum 17-hidroxilaza, de exemplu), dar si de medicamente precum mitotan sau ketokonazol, care practic inhiba sinteza de hormoni androgeni.

Ginecomastia mai poate aparea si pe fondul cresterii ShBG (globulinei de legare a hormonilor sexuali), care are ca efect scaderea cantitatii de testosteron activ din sange, lucru care se intampla in boli precum hipertiroidism, ciroza, cancer la ficat.

Tot la aceasta categorie se incadreaza drept cauze posibile si boli ereditare cu transmitere autozomala sau X linkata in care creste activitatea aromatazei, prezenta unor tumori care secretante de gonadotropina corionica umana sau tumori testiculare germinale, precum si utilizarea unor medicamente.

Cresterea sintezei si actiunii estrogenice

In aceasta categorie se incadreaza 2 mari cauze posibile: cresterea aportului endogen/exogen, respectiv scaderea metabolismului hepatic in bolile hepatice neacute.  In prima categorie, in cazul cresterii aportului endogen de estrogeni, ea apare pe fondul unor deficite enzimatice, a unor tumori secretante de hormoni estrogeni (de exemplu, tumori testiculare, ale celulelor Leydig – cele care secreta in mod normal testosteronul – sau Sertoli sau tumori ale glandelor suprarenale).

Medicamente care pot provoca ginecomastie

Principalele medicamente care pot provoca aceasta conditie sunt cele bazate pe hormoni si antihormoni, cum ar fi estrogenii (care se gasesc deseori in alimente), testosteron si esteri de testosteron (folositi deseori de catre sportivi pentru a-si creste performantele sportive), antiandrogeni de sorginte steroidiana, dar si nonsteroidieni, gonadotropina corionica umana, agonisti de Gn-RH (hormon eliberator de gonadotropina secretat in hipotalamus) etc.

Pe aceeasi lista se mai gasesc si medicamente precum cimetidina, metoclopramid, izoniazida, metildopa, rezerpina, blocanti calcici, fenotiazide, clorpromazina, haloperidol, benzamide, tiparid, vindesina si alti agenti alchilanti.

Diagnostic

Diagnosticul se pune pe baza anamnezei, precum si pe proceduri paraclinice. Pana la stabilirea diagnosticului final, diagnosticul diferential va include adipomastie, lipom, cancer mamar unilateral sau infiltratie leucemica. Se vor urmari semnele specifice unor conditii precum cresterea ficatului, hipogonadismul, iar din punct de vedere local se vor urmari daca ginecomastia este prezenta numai la una sau la ambele glande mamare, daca mamelonul este marit si daca este sau nu sensibil la atingere.

In cadrul explorarilor paraclinice, se vor face:

1) dozari hormonale:
a) in care sa se verifice nivelul de testosteron, de hormon foliculo-stimulant (FSH), de hormon luteinizant (LH) si de estradiol si de tireostimulina (TSH)
b) raportul dintre testosteronul liber si globulina de unire a hormonilor sexuali (SeHBG0);
c) hcg, respectiv alpha-feto-proteina;

2) Studii imagistice: in care se vor face atat ecografii mamare si testiculare, cat si mamografii;
3) Alte investigatii interne, care sa releve existenta unei boli care a dus la cresterea in volum a glandei mamare la barbati.

Tratament

Tratamentul se stabileste in functie de boala care a cauzat aparitia acestei probleme.
1) Tratamentul etiologic poate presupune extirparea pe cale chirurgicala a tumorii secretante de hormoni estrogeni sau de gonadotropina corionica umana, urmata de substitutie androgenica la persoanele la care celulele interstitiale Leydig nu produc suficient testosteron;



2) Tratament medicamentos
– antiestrogenice: tamoxifen in doza de 10 miligrame de doua ori pe zi;
– dihidrosteron;
– daca pacientii sufera de hiperprolactinemie, se va utiliza bromocriptina;
3) iradiere – atunci cand pacientii sufera de cancer la prostata, care este tratat cu hormoni estrogeni;
4) interventie chirurgicala la pacientii la care tratamentul medicamentos nu a dat roade.

Prognosticul ginecomastiei este unul bun pentru cei care isi trateaza aceasta problema, chiar si dupa intreruperea tratamentului, dar proasta in absenta tratamentului. La copiii aflati la pubertate, ginecomastia se vindeca spontan in 1-2 ani de la debut.

Distribuie acest articol!

Articole recente

Lasa un comentariu

© 2017 Medicina 101 – Boli, Simptome si Tratamente. Toate drepturile rezervate. Articolele de pe acest site au caracter informativ. Nu incercati sa va autodiagnosticati sau sa va tratati pe baza informatiilor citite, intrucat multe boli au simptome comune, dar tratamente diferite. Pentru orice problema medicala adresati-va doar cadrelor medicale specializate.. Statistici T5