Gastropareza – definitie, simptome si tratament

Desi numele de gastropareza duce cu gandul la o paralizie a functiei gastrice, termenul nu reflecta intotdeauna realitatea. Aceasta conditie medicala se defineste ca fiind hipomotilitatea regiunii antrale a stomacului, fara ca asta sa insemne paralizia completa.



Practic, este o tulburare motorie in care evacuarea chimului gastric din duoden se diminueaza, dar asta in absenta unei obstructii care sa blocheze pasajul fiziologic gastric.  Mai este cunoscuta sub denumirea de staza gastrica, paralizia stomacului, atonie gastrica si altele asemenea, plus ca in literatura veche de specialitate, aceasta conditie se mai numeste si “gastroparesis diabeticorum“.

Gastropareza poate fi de natura idiopatica (adica independent de alte boli), caz in care poate fi acuta sau cronica, dar de asemenea, poate fi si secundara (pe fondul altor boli si conditii medicale), caz in care la fel, poate fi acuta sau cronica.

Gastropareza secundara acuta este intalnita in cazul pancreatitelor acute, in cetoacidoza diabetica, in hiperglicemie (cand nivelul glicemiei depaseste pragul de 110 mg per decilitru), cand nivelul de potasiu scade sub nivelul fiziologic, in gastroenterocolite necronice etc. De asemenea, poate fi intalnita la pacienti cu un stil de viata foarte stresant, precum si in urma administrarii de medicamente anticolinergice (anti-acetilcolina, care este un mediator chimic), de narcotice, morfina sau chiar in urma administrarii de beta-mimetice. Se intalneste si la anorexici, precum si la bulimici, dar si la pacientii care au trecut printr-o endoscopie superioara. Totusi, in cazurile acute vorbim de o conditie cronica.

Gastropareza secundara cronica se intalneste la bolnavii cu diabet zaharat, la pacientii cu scleroza sistemica degenerativa, la cei cu porfirii, la pacientii bulimici si anorexici, dar si la cei cu hipotiroidism, cu paraneoplazii etc.

Caracteristicile si aparitia bolii

In mod normal, stomacul are 3 roluri principale si anume stocarea alimentelor, amestecul acestora cu secretiile gastrice (enzime, factor intrinsec, acid clorhidrim, pepsina, labferment, lipaza, gelatinaza etc), precum si evacuarea continutului gastric in duoden.

La nivelul stomacului au loc contractii peristaltice si miscari de retropulsie, asta in mod fiziologic, dar nu si in gastropareza, unde fie nivelul lor este drastic diminuat sau chiar lipsesc cu desavarsire. Capacitatea de propulsie e redusa, astfel ca se creeaza un dezechilibru pe axa regiunea antrala-pilor-duoden.

Cel mai adesea, substratul acestui dezechilibru sunt modificari umorale (oxid nitric, glucagon, secretina, acetilcolina, colecistokinina, dimofrina etc) sau leziuni musculare.  Atunci cand nu se identifica o anumita cauza evidenta, spunem despre gastropareza ca e de forma idiopatica si ca substratul ar putea fi o infectii virale sau chiar psihogene.

Aceasta conditie medicala apare cu precadere la femei  si se asociaza cu pseudoobstructia intestinala destul de des sau cu problemele cauzate de Helicobacter pylori.

In cazurile acute, pot aparea probleme grave, pentru ca in ciuda hipomotilitatii, activitatea secretorie decurge in continuare, ori asta inseamna un volum mare de secretie care nu se elibereaza nicaieri si care duce la distensia peretilor gastrici sau chiar la perforatia gastrica.

De cele mai multe ori, aceasta conditie are la baza alte boli si nu doar stomacul este afectat, ci intregul tub digestiv si, uneori, chiar si vezica urinara.

Semne si simptome

Cele mai des intalnite simptome sunt greturile si varsaturile. Varsaturile nu apar imediat dupa masa, ci la ore diferite, dupa ce stomacul s-a dilatat cu alimente si secretii. In varsaturi se observa ca alimentele sunt nemodificate, spre deosebire de alte conditii in care particulele alimentare sunt omogene si relativ uniforme.

Pacinentii cu gastropareza cronica acuza si senzatii de satietate precoce, de greutate in cosul pieptului (imediat sub stern), durere, balonare si distensiei ale cavitatii abdominale, durere gastrica si scadere in greutate pe fondul malabsorbtiei.

Pentru diagnosticarea acestei conditii sunt mai multe optiuni, printre care si examenul radiologic, endoscopia, ecografia in timp real, scintigrafia, manometria si electrogastrograma. Dintre ele, procedeul scintigrafic e cel mai adesea folosit, pentru ca permite studierea evacuarii gastrice, care este mult intarziata la pacientii cu aceasta afectiune. Radiografia abdominala nu confirma diagnosticul, dar arata o dilatatie acuta a stomacului (bula de gaz mai exact).l

ATENTIE! Pot aparea complicatii, in functie de gravitatea conditiei. Pot aparea dezechilibre acidobazice, reflux gastro-esofagian, deshidratare si diselectrolitemie.

Tratamentul gastroparezei



Pe langa administrarea de medicamente cu actiune prokinetica precum metoclopramid sau domperidona, pacientii vor trebui sa isi ajusteze si dieta zilnica, care va trebui sa conste din numar mai mare de mese bogate in alimente pastoase si lichidiene.

In cazurile acute severe, eritromicina este de indicat, cu administrare intravenoasa in doza de 3 miligrame per kilogram corp, o data la 8 ore, cu precautie, pentru ca exista riscul de tahifilaxie, adica corpul sa dezvolte toleranta la acest medicament.

In ceea ce priveste tratamentul, medicamentele nu au decat beneficii temprare; pe termen lung trebuie vindecata sau depistata cauza, pentru a putea lucra mai apoi la redarea functiei motorii a stomacului.

Sursa articol: Compendiu de Gastroenterologie, coordonat de dr. Radu Voiosu, la editura Runa, 2004.

Distribuie acest articol!

Articole recente

Lasa un comentariu

© 2017 Medicina 101 – Boli, Simptome si Tratamente. Toate drepturile rezervate. Articolele de pe acest site au caracter informativ. Nu incercati sa va autodiagnosticati sau sa va tratati pe baza informatiilor citite, intrucat multe boli au simptome comune, dar tratamente diferite. Pentru orice problema medicala adresati-va doar cadrelor medicale specializate.. Statistici T5