Fisuri anale – tratamente si cauze

Atunci cand vine vorba despre fisuri anale, oamenii simt deseori un sentiment de rusine, motiv pentru care amana sa se prezinte la cabinetul unui medic pentru a putea fi diagnosticati si pentru a primi primele ingrijiri. Conform anumitor manuale de medicina, cele mai intalnite fisuri se gasesc intr-o proportie ce atinge chiar si 9 cazuri din 10 in partea posterioara a comisurii anale. Vorbim, deci, despre o rana, despre o ulceratie, care are deseori forma de



triunghi sau asemanatoare cu cea a unui oval. Ea poate avea multiple cauze si are o perioada de incidenta de pana la 60 de ani, cu mentiunea ca poate aparea oricand. Unii autori vorbesc despre o incidenta comuna in randul barbatilor si al femeilor, in timp ce altii vorbesc despre faptul ca fisurile anale ar aparea cu preponderenta la sexul feminin.

De ce apar aceste rani?

Motivul principal pentru care fisurile/ulceratiile apar in partea posterioara anala e faptul ca zona aceasta e cea mai expusa la fecale. Studiile de anatomie patologica au scos in evidenta faptul fisura are baza spre exteriorul comisurii, iar varful spre interior, la care se adauga si faptul ca in exterior, la extremitate, se gaseste un hemoroid, pe cand la nivelul polului intern rezida o papila hipertrofiata si inflamata. Leziunile se pot infecta foarte usor in urma contactului cu materiile fecale.

Simptome fisuri

Cel mai intalnit simptom este durerea, care de regula este cea care ii impinge pe oameni la cabinetul unui doctor. Durerea apare in urma defecari, caz in care se desfasoara in 2 etape, in care durerea apare pe fondul contactului cu fecalele, cu hartia igienica sau cu pielea, dupa care urmeaza o perioada de acalmie, urmata fiind de cateva minute in care durerea revine la o intensitate foarte mare. Pe hartia igienica apar pete de sange, insa se poate face deosebire cu usurinta daca fecalele sunt amestecate cu sange sau nu. Daca fecalele sunt amestecate cu sange, acest lucru poate semnala o boala mai grava (de la hemoroizi la cancer de colon),

Apoi, ulceratiile pot fi vazute cu o relativa usurinta. Totusi, in unele cazuri, simptomatologia fisurilor anale include si contracturi dureroase ale sfincterului anal extern (inervat de nervii rusinosi), care creeaza deseori imposibilitatea efectuarii unui tuseu rectal.

Daca exista bucati de piele care atarna, asta poate insemna ca fisura este de fapt una cronica si nu una recent aparuta.

Cauze

Intinderea excesiva a mucoasei anale duce deseori la aparitia fisurilor. Fisurile superficiale nu pot fi observate intotdeauna cu ochiul liber, insa prezinta risc de infectie. O alta cauza comuna a acestei probleme o reprezinta spasmele sfincterului anal intern, care fac ca aportul de sange care ajunge la nivelul mucoaselor sa fie disfunctional.

La copii, ulceratiile pot aparea pe fondul unei igiene precare, in timp ce la adulti, printre cauze se numara si:
a) colita ulcerativa;
b) boala Crohn;
c) constipatia;
d) diaree cronica;
e) sindromul colonului iritabil;
f) nasterea in cazul femeilor;
g) anumite boli cu transmitere sexuala, precum Chlamydia, sifilis, herpes sau chiar pe fondul prezentei virusului HPV;

Fisurile anale nu apar intotdeauna posterior de comisura anala, ci si lateral, caz in care se poate afirma ca s-au dezvoltat ca urmare a unor boli precum sindromul imunodeficitar, tuberculoza sau chiar a cancerului;

Tratamentul fisurilor anale

Tratamentul poate fi de mai multe tipuri: ambulatoriu, medical si chirurgical

Tratamentul chirurgical: este indicat doar atunci cand terapiile medicamentoase nu dau rezultate, adica in mai putin de 2% dintre cazuri. Interventia se numeste sfincterotomie laterala si presupune incizia in sfincterul anal intern, cu scopul de a reduce tensiunea de repaos. Problema care se pune e faptulca multi pacienti pot prezenta incontinenta anala in perioada de recuperare sau chiar definitiva, motiv pentru care aceasta optiune trebuie lasata pentru o ultima instanta.  Unii chirurgi recomanda o combinatie intre un tratament chirurgical si unul medicamentos, in speta injectarea de botox in sfincterul anal intern, cu scopul de a paraliza muschiul si de a opri spasmele care au dus la aparitia fisurii analae.

Tratamentul medicamentos: este de preferat in 98% dintre cazuri. O simpla crema de nitroglicerina in



concentratie de 0,2% poate fi de ajuns pentru relaxarea sfincterului intern si pentru stimularea vindecarii. De asemenea, pot fi folosite si unguente care contin nifedipina si lidocaina, intrucat studii recente au aratat ca in urma utilizarii, pacientii nu au avut complicatii si nici sechele de vreun fel.

Tratamentul ambulatoriu: el poate dura pana la 6 saptamani si include bai de sezut (de 3 ori pe zi cate 20 de minute intr-o cada umpluta cu 20 de centimetri de apa), folosirea unor creme cu oxid de zinc, Anusol. De asemenea, medicii recomanda si urmatoarele schimbari in stilul de viata:
a) folosirea de laxative pentru a elimina defecatiile dureroase;
b) cresterea aportului de fibre, pentru a facilita tranzitul intestinal;
c) se vor folosi servetele umede in locul hartiei igienice;
d) se va evita despartirea feselor pentru a vizualiza fisura anala, intrucat poate opri vindecarea acesteia.

Distribuie acest articol!

Articole recente

Lasa un comentariu

© 2017 Medicina 101 – Boli, Simptome si Tratamente. Toate drepturile rezervate. Articolele de pe acest site au caracter informativ. Nu incercati sa va autodiagnosticati sau sa va tratati pe baza informatiilor citite, intrucat multe boli au simptome comune, dar tratamente diferite. Pentru orice problema medicala adresati-va doar cadrelor medicale specializate.. Statistici T5