Dermatita de contact – tratament, simptome si preventie


Spre deosebire de dermatita seboreica, dermatita de contact nu este provocata de vreo ciuperca, ci de diferiti factori iritanti si alergeni. Este o inflamatie acuta a pielii, care provoca simptome precum mancarimi, aparitia unor vezicule sau chiar ulceratii, inrosirea pielii etc. Zonele in care aceasta boala apare frecvent sunt degetele mainilor, degetele picioarelor si zona inghinala (in special la cei cu alergie la latex), cu mentiunea ca nu este o condititie medicala contagioasa.

De regula, se disting 2 variatii ale acestei conditii:
a) dermatita de contact iritanta, care e cea mai des intalnita, in peste 80 dintr-o 100 de cazuri. In aceasta variatie nu este activat sistemul imunitar, fiind vorba de o reactie a pielii la contactul cu substante din diferiti agenti industriali, coloranti, creme sau chiar lichide corporale.
b) dermatita alergica de contact cauzata de sensibilitatea la anumiti antigeni si factori alergici. Din punct de vedere medical, cea de-a doua variatie este de fapt o reactie de hipersensibilitate, in care factorii alergeni sunt captati de catre celulele Lanngerhans din epiderma, de unde mai apoi migreaza spre cei mai apropiati ganglioni limfatici. Au loc procesele imunitare specifice de tip antigen-anticorp, se elibereaza citokine (molecule cu rol de curier intercelular), iar apoi apar semnele si simptomele specifice. De regula, cauzele cele mai frecvente ale dermatitei alergice de contact sunt deodorantele, sulfonamidele, unele creme de protectie solara, latexul, unele anestezice, unele antibiotice, spray-urile insecticide si diferiti alti compusi chimici.

Simptome frecvente

In principiu, cele mai frecvente simptome sunt roseata pielii, pruritul intens (senzatii de mancarime), formarea de cruste si mici rani ca urmare a scarpinatului, dar si aparitia unor eroziuni si/sau a unor pustule. De regula, locul in care pielea a intrat in contact cu factorii alergeni este locul in care au loc toate reactiile inflamatorii, cu mentiunea ca exista riscul ca ele sa apara si in parti vecine ale corpului, ca urmare a scarpinari si a autoeczematizarii.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul se pune pe baza observatiilor clinice, precum si a istoricului. Medicii iau in considerare activitatile recente, inclusiv hobby-urile si viata de zi cu zi a pacientilor si, de regula, au nevoie sa stie exact ce s-a intamplat inainte ca primele simptome sa apara. Se pot face teste de expunere cu alergeni de contact standard pentru a vedea ce anume provoaca dermatita de contact.

Tratament

Tratamentul dermatitei de contact se poate face prin solutii topice, cu comprese rece cu solutie salina si, eventual, corticosteroizi. Corticosteroizii nu trebuie abuzat, ei nefiind administrati decat in cazul unor boli extensive. Manualul Merck de Diagnostic si Tratament recomanda Prednison o data pe zi timp de maxim 2 saptamani. Totodata, unii medici mai prescriu si antihistaminice ca hidroxizin si difenhidramina pentru ca pacientii sa scape de senzatiile de mancarime intensa.
De asemenea, se poate apela si la pansamente umede, intrucatacestea calmeaza tesuturile pe care au aparut vezicule, favorizand astfel vindecarea.

Tratamentul dermatitei de contact la domiciliu


In principiu, dermatita de contact se poate trata la domiciliu si fara medicamente. Bineinteles, trebuie urmate indicatiile medicului dermatolog, insa in principiu, pentru a trata si preveni reaparitia acestei probleme se mai pot face urmatoarele:
a) se elimina definitiv factorul alergen;
b) se pot inlocui sapunurile cu uleiurile de baie;
c) suprafata pielii inflamate nu trebuie uscata prin stergere, ci mai degraba prin tamponare;
d) folosirea manusilor de protectie pentru muncile fizice, mai ales daca pielea e sensibila la mai multe substante;
e) folosirea unor creme de maini cu efect protector;
f) pastrarea unei igiene corporale cat mai bune;

Distribuie acest articol!

Articole recente

Lasa un comentariu

© 2014 Medicina 101 – Boli, Simptome si Tratamente. Toate drepturile rezervate. Articolele de pe acest site au caracter informativ. Nu incercati sa va autodiagnosticati sau sa va tratati pe baza informatiilor citite, intrucat multe boli au simptome comune, dar tratamente diferite. Pentru orice problema medicala adresati-va doar cadrelor medicale specializate.. Statistici T5