Constatin Levaditi – biografie și realizări

Deși numele lui Constantin Levaditi nu este unul care sa fie adus prea adesea în discuție în România, doctorul Levaditi a fost unul dintre cei mai mari doctori ai acestei țări, atât din postura de profesionist in domeniu, cât și din postura de luptător împotriva sorții. Unele scrieri despre acest om îl descriu ca fiind un medic francez de origine română, ori asta este o greșeală grosolană, căci Levaditi este român care mai apoi a emigrat in Franța.
Când medicina este adorată, când este practicata cu dedicație, ea devine o arta, indiferent de condiția umană, ori doctorul Levaditi a luat o bucățică din această artă și a îmbunătățit-o într-o așa manieră încât munca lui încă mai este citată chiar și in zilele noastre.

Începuturile



Constantin Levaditi s-a născut în 1874 în apropiere de Galați, în localitatea Livadia, într-o familie extrem de săracă. A fost fiul unui hamal portuar și al unei spălătorese, oameni simpli, fără posibilități materiale prea mari. De altfel, micul Constantin începe să lucreze la magazinul unui unchi încă din primul an de școală astfel încât să-și poată ajuta familia. Soarta potrivnică începe să-și arate colții, însă, iar la vârsta de 8 ani rămâne orfan de ambii părinți, astfel că, pentru a nu fi plasat într-un orfelinat, ajunge la Bucresti în grija mătușii Eufrosenia, spălătoreasă la Spitalul Brâncovenesc. Așa ia viitorul doctor primul contact cu viața de spital și invariabil, ajunge să fie atras de medicină. Deși nu există date care să ateste în mod clar, se spune că ambii părinți ar fi murit de tuberculoză, lucru care ar fi evident pentru motivația viitorului doctor de a se implica in proiecte ce vizau cercetarea acestei boli.
Este admis la Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București, acolo unde îl întâlnește pe nimeni altul decât Victor Babeș, cel care îi va deveni mai târziu mentor. Obișnuit cu munca grea, Levaditi excelează pe perioada cursurilor, atrăgând atenția lui Babeș, care a remarcat sârguința, etica muncii si aplecarea pentru partea de cercetare a tânărului Levaditi.
Punctul de start al carierei lui Levaditi începe în anul 6 de facultate, atunci când se implică într-un studiu numit “Forma actino-micotică a bacilului tuberculozei”, studiu care nu numai că atrage atenția instituțiilor de profil, dar care ulterior, îi va aduce și o bursă de studiu la Paris, cu o scrisoare de recomandare din partea unor somități ai vremii, Victor Babeș și C. I. Istrate, un chemist, medic, collaborator al lui Carol Davila și nu în ultimul rând, președinte al Academiei Române.
La Paris, viața tânărului doctor Levaditi ia o turnură pozitivă. Mai întâi, studiază și publică intens în revistele de specialitate pe parcursul studiilor la College de France, iar asta îi aduce o prelungire a bursei, dar nu la Paris, ci la Berlin, alături de Paul Ehrlich, cel care a rămas în istorie cu titlul de părintele chimioterapiei.
Ulterior, in anul 1900, Constantin Levaditi este acceptat de către nimeni altul decât Ilya Illych Mechinikov să lucreze în echipa sa de cercetare din cadrul institutului Pasteur din Paris. Ce e interesant e ca toți mentorii lui Levaditi au fost Laureați ai Premiului Nobel:

a) Paul Ehrlich, in 1908, pentru munca sa in domeniul imunității. Paul Ehrilich este astăzi considerat a fi părintele chimioterapiei moderne;
b) Ilya Illych Metchinikov, tot in 1908, pentru descoperirea fagocitozei și pentru munca sa în domeniul studiului imunității.
O mențiune notabilă ar fi și primul mentor al lui Levaditi, anume Victor Babeș, care ar fi trebuit sa primească în 1901 pentru descoperirea imunizării pasive. Din păcate, premiile Nobel au început sa fie acordate doar din 1901, astfel ca Babeș nu a mai apucat sa primească acest titlu, de altfel bine meritat.
Constantin_Levaditi

Descoperiri și realizări

În 1902 dobândește titlul de Doctor în Medicină la Paris, cu o teză de doctorat despre mastocite și despre corelația lor cu leucocitele, teză care ulterior, avea să-i aducă pe mână propriul laborator de cercetare în cadrul Institutului Pasteur.
Întrucât se simțea îndatorat să-și ajute mentorii din Paris, Levaditi continua munca lui Elie Metchinikoff si a lui Emile Roux în studiul spirochetei Treponema Pallidum, organism patogen răspunzător pentru apariția sifilisului. Este interesat in special de caracterul puternic invaziv al spirochetei și reușește cu Augueste Marie să izoleze acest organism (cu ajutorul unei metode proprii, metoda Levaditi-Manouelian de coloratie).
Apoi, in 1909, reușește impreuna cu Karl Landsteiner (cel care avea să primeasca Premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie in 1930, pentru descoperirea factorului RH) să izoleze virusul poliomielitic în alte țesuturi decât cel nervos, o reușită imensă pentru acea vreme, care a permis studiul mai aprofundat al acestui virus.

Bismutul in Sifilis

In 1916, Levaditi reușește să demonstreze că sărurile de bismut, care sunt inactive in vitro, pot deveni active in vivo cu ajutorul unei enzime secretate de către ficat, demonstrând indirect că elementele din grupa 5-a tabelului lui Mendeleev sunt active parțial împotriva spirochetei.

Introducerea penicilinei

Una dintre preocupările conexe ale lui Levaditi erau antibioticele. El a fost cel care a introdus penicilina în tratamentului bolnavi de sifilis in stare latentă. Tot el a studiat streptomicina, cloranfenicolul și teramicina în lupta cu sifilisul până de sfârșitul vieții. De altfel, ultimul articol al său, referitor la teramicină, a fost publicat cu doar câteva zile înainte de moarte.

Războiul cu poliomielita

Între 1909 și 1911, Levaditi cu Karl Landsteiner publică aproximativ 12 articole despre poliomielită, dintre care unul și despre izolarea virusului în alte țesuturi decât cel nervos (în amigdale, în glandele salivare, în faringe, etc), dezvoltând munca deja existentă si aria de cunoaștere asupra naturii epidemiologice a acestei boli.
O altă mare reușită în lupta cu boala a fost detectarea unor anticorpi capabili să distrugă virusul poliomielitic, lucru care a pus bazele dezvoltării unui vaccin împotriva acestei boli. Din păcate, însă, mijloacele tehnologice reduse ale vremii nu le-au permis să facă prea multe experimente în acest sens, fiind opriți și de eșecurile din laboratoare, soldate cu infectarea maimuțelor cu virusul poliomielitic, când de fapt se dorea doar introducerea virusului inactivat, cu scopul de a obține anticorpi.

Alte studii și descoperiri



Cariera lui Constantin Levaditi a fost una fructuoasă, incununată de succes. În 1920, de exemplu, începe să studieze encefalita letargică și 3 ani mai târziu, reușește să produca un neurovaccin împotriva acestei boli, împreuna cu Ștefan Nicolau.
Deși Levaditi a fost unul dintre cei mai mari doctori ai Europei, numele său este prea puțin auzit astăzi. Pentru munca sa, pentru valoroasele descoperiri pe care le-a lăsat omenirii și care au salvat mii, poate sute de mii de oameni, Levaditi a primit:
Premiile „Bréant şi Montyon ale Academiei de Ştiinţe din Paris;
– Premiul Expoziţiei Internaţionale de la StrasbourgȘ;
– Marele Premiu „Cameron” al Universităţii din Edinburgh;
– Premiul „John Scott” al Universităţii din Philadelphia;
– Premiul internaţional „P. Erlich” pentru chimioterapie;
Statutul său din Romania, însă, a fost unul controversat. Deși a fost membru de onoare al Academiei de Medicină din București, membru al Academiei de Medicină din Paris, Membru de onoare al Academiei Române și Doctor Honoris Caus al Universității din Amsteram și al Academiei de Științe din Paris, unele surse vorbesc despre o scurtă carieră profesională în țara, chiar și la Cluj, loc de unde a fost înlăturat, cel mai probabil, pentru criticile aduse sistemului public de sănătate transilvănean de după 1918.
A murit pe 5 septembrie 1953 la București, iar astăzi este considerat unul dintre părinții inframicrobiologiei moderne, munca sa fiind citată chiar și în zilele noastre.

Distribuie acest articol!

Articole recente

Lasa un comentariu

© 2017 Medicina 101 – Boli, Simptome si Tratamente. Toate drepturile rezervate. Articolele de pe acest site au caracter informativ. Nu incercati sa va autodiagnosticati sau sa va tratati pe baza informatiilor citite, intrucat multe boli au simptome comune, dar tratamente diferite. Pentru orice problema medicala adresati-va doar cadrelor medicale specializate.. Statistici T5