Celula – unitatea materiei vii


Ce este celula? Este o unitate cu rol in organizarea materiei vii, care joaca rol atat de baza morfofunctionala pentru viata, cat si de baza genetica pentru dezvoltarea organismelor vii. Forma celulara difera, fiind in stransa legatura cu functia lor, chiar daca la inceput toate celulele au forma sferica. Pe parcurs, pe masura ce ele se maturizeaza, dezvolta forme de fus, de stea, de cub, cu mentiunea ca unele pastreaza forma avuta initial, anume cea globuloasa.

In ceea ce priveste dimensiunile unei celule, ele sunt diferite, in functie de mai multi factori, printre care si varsta materiei vii (a omului, in cazul nostru), starea de sanatate, dar si de specializare. Exemplele de referinta luate in medicina sunt hematiile, care au dimensiune maxima de 7,5µ in faza adulta, ovulele, care ajung pana la o dimensiune de 200 de µ si fibrele musculaturii striate, care ajung sa aiba dimensiuni de pana la cincisprezece centimetri.

Cum este structurata celula

Membrana celulara, citoplasma si nucleul sunt cele 3 parti componente ale oricarei celule (mai putin hematia adulta, care este anucleata). Fiecare dintre ele are rolul propriu, astfel ca in cele ce urmeaza le vom studia pe fiecare in parte.

Membrana celulara
Fiecare celula are o membrana la exterior, care este de sorginte lipoproteica. In unele carti sau manuale, se mai numeste si plasmalema si principalul ei rol este de a proteja toate componentele celulare. Membrana are 3 straturi, fiecare avand o grosime de circa 25 A. Dintre cele 3 straturi, cele de la exterior au componenta majoritat proteica, pe cand stratul interior este de natura lipidica (ceea ce inseamna ca miezul este hidrofob). Din acest motiv se considera ca natura membranei celulare este lipoproteica. Practic, din cauza miezului hidrofob, pasajul ionilor si al moleculelor care se pot dizolva in apa este limitat, astfel ca transportul tuturor substantelor nu poate fi realizat decat datorita componentei proteice a membranei. Proteinele din cele 2 straturi proteice pot fi amplasate atat la exterior, cat si la ineterior, precum si transmembranar, fara ca pozitionarea lor sa respecte un model anume.

E important de mentionat ca pe membrana exterioara se gasesc si componente glucidice, care sunt incarcate negativ. Vom vedea intr-un articol care va studia fiziologia celulara care este importanta lor.
celula imagini
De asemenea, membrana celulara se gaseste si in jurul prelungirilor pe care unele celule le emit. Acestea, la randu-le, pot fi temporare si neordonate, asa cum sunt leucocitele care emit practic niste pseudopode, iar altele sunt permanente, asa cum se intampla in cazul microvililor de pe tubii renali si digestivi, cilii de pe trahee, desmozomi etc.

Citoplasma
Despre citoplasma putem spune ca este responsabila pentru functiile pe care celula le indeplineste per ansamblu. Este compusa din doua parti, din hialoplasma, care nu este structurata, si din organite celulare, care la randu-le, indeplinesc functii specifice, la care se adauga si o serie de substante precum piglmenti, substante in exces care joaca rol de rezerva etc. La randu-le, organitele celulare sunt de 2 feluri:
a) organite generale sau comune, care apar in toate celulele materiei vii;
b) organite specifice, care apar doar la unele celule.

Organitele comune
Sunt in numar de 6 si anume:
1. Reticulul endoplasmatic, care poate fi neted sau rugos (caz in care poarta numele de ergastoplasma). Are rol in circulatia in interiorul citoplasmei si este reprezentat printr-un sistem de transport care leaga membrana celulara de cea nucleara. Reticulul endoplasmatic neted produce glicogenul (adica forma de depozit a glucozei in ficat si in muschi) si este reprezentat printr-o retea citomembranara. Reticulul endoplasmatic rugos este important in procesul de sinteza proteica; el este diferentiat de prezenta ribozomilor pe fata externa.
2. Ribozomii, organite care poarta si numele de corpusculii lui Palade, joaca cel mai important rol in procesul de sinteza proteica, fiind sediul acestuia. Ribozomii au o forma ovala si dimensiuni foarte mici, de pana in 250 A. Prezinta multe ribonucleoproteine. Atunci cand sunt asociati reticulului endoplasmatic, formeaza cu acesta ergastoplasma.
3. Aparatul Golgi. Are rol in in transportul si in impachetarea proteinelor care provin de le reticulul endoplasmatic. Este prezent intr-o zona in care se desfasoara multe procese citoplasmatice si este compus dintr-un sistem membranar complex, compus din mai multe vezicule mici, dar si de componente cu forma asemanatoare cu cea de cisterna.
4. Mitocondriile. Fara mitocondrii, viata umana nu ar putea avea loc. Ele sunt rolul incare are loc procesul de fosforilare oxidativa, in urma caruia se produce adenozinul trifosfat, care este principala valuta energetica. Practic, in mitocondrii se elibereaza energia necesara vietii. Aceste organite au o forma ovala sau rotunda si sunt delimitate de un perete compus din 3 straturi de sorginte lipoproteica. Ce e important de retinut e faptul ca in interiorul lor se gaseste matricea mitocondriala, in care se desfasoara procesul de sinteza al ATP-ului si care se bazeaza majoritar pe sisteme enzimatice.
5. Lizozomii. Lizozomii au rol important in procesul de fagocitoza, iar asta se datoreaza enzimelor care sustin activitatea leucocitelor si al macrofagelor. Practic, se poate spune ca lizozomii sunt sistemul digestiv al celulei, intrucat digera resturile celulare sau de tesut, precum si substantele care ajung in interiorul celulei.
6. Centrozomul. Aceasta componenta este responsabila pentru diviziunea celulara. Stim ca celula neuronala nu se divide, deci putem spune ca centrozomul este o organita comuna care apare la toate celulele cu exceptia neuronilor. El este pozitionat aproape de nucleu si este alcatuit din 2 componente centriolare cilindirce, care sunt orientate in unghi de 90 de grade unul fata de celalalt. Cei 2 centrioli sunt inconjurati de centrosfera, adica de o zona aparte a citoplamsei, mult mai vascoasa.

Organite specifice
Cele mai cunoscute organite specifice sunt:
a) corpusculii Nissl. Ei mai poarta denumirea de corpi tigroizi si joaca rol de reticul endoplasmatic rugos, adica de ergastoplasma, pentru neuron;
b) Neurofibrile. O retea de sustinere care se gaseste in citoplasma celulei neuronale, dar si in prelungirile neuronale, adica si in axoni si in dendrite.
c) miofibrile. Miofibrilele sunt acele alemente cu capacitate contractila, care se afla in plasma fibrei musculare.

Nucleul
Nucleul este cea mai importante parte a celulei, intrucat determina datorita continutului genetic, functiile principale ale celulei, precum si procesele biologice in care aceasta este implicata. Nu are intotdeauna o pozitie centrala, intrucat la unele celule precum cele de tesut adipos sau cele care alcatuiesc mucoasele are o pozitie excentrica. Forma nucleului este de cele mai multe ori similara cu forma celulei.

Este important de mentionat ca o celula nu are intotdeauna doar un nucleu, chiar daca majoritatea au aceasta caracteristica. Totusi, exista si celule care au 2 nuclei, asa cum sunt celulele ficatului, celule care au mai multi nuclei, asa cum sunt fibrele musculare striate (musculatura striata e cea controlata voluntar, iar cea neteda e controlata involuntar), dar si celule care nu au nucleu, asa cum este hematia adulta (in acest caz, nucleul lipseste pentru ca hematia transporta oxigen spre tesuturi).

In ceea ce priveste dimensiunile celulei, media este considerata intre 3 si 20 de microni. Ca regula generala, se considera ca nucleul este un sfert sau cel mult o treime din suprafata citoplasmei. Exista si exceptii, intrucat sunt si celule care au nuclei mai mari, asa cum sunt limfocitele, dar si celule mai mari, care au un nucleu mai mic, exemplul cel mai bun in acest caz fiind ovulul.

Cum este structurat nucleul celular


Nucleul are o structura asemanatoare celulei, in sensul ca are o membrana nucleara, o carioplasma si cel putin un nucleol.
1. Membrana. Are o structura compusa din trei lame:

  •  cea externa: este mai aproape de matrice si prezinta ribozomi. O alta caracteristica a ei  e faptul ca se continua cu citomembranele reticulului endoplasmatic;
  • spatiu perinuclear: contine o masa nestructurata, amorfa;
  • cea interna: este lipita de miezul nucleului.

2. Carioplasma. Carioplasma prezinta 2 faze: una de sol, care poarta denumirea de cariolimfa si una de gel, care poarta denumirea de cromatina nucleara. Ce e important de retinut e faptul ca la nivelul carioplasmei sunt mai multe filamente subtiri dispuse intr-o retea, care joaca rol important in formarea de cromozomi, de acid dezoxiribonucleic, de acid ribonucleic, dar si ioni de calciu si magneziu.
3. Nucleoli. Nucleolii sunt importanti in sinteza acidului ribonucleic. De regula, sunt densi si au o forma ovalara.
Sursa articol: Compendiu “Anatomia si Fiziologia Omului”, scris de Cezar Th. Niculescu, Bogdan Voiculescu, Cristian Nita (2003);

Distribuie acest articol!

Articole recente

Lasa un comentariu

© 2017 Medicina 101 – Boli, Simptome si Tratamente. Toate drepturile rezervate. Articolele de pe acest site au caracter informativ. Nu incercati sa va autodiagnosticati sau sa va tratati pe baza informatiilor citite, intrucat multe boli au simptome comune, dar tratamente diferite. Pentru orice problema medicala adresati-va doar cadrelor medicale specializate.. Statistici T5